Sărbătoarea familiilor |
| „Dacă-ţi trebuie minuni, prin Anton le dobândeşti; crede celor ce-au aflat marea lui putere!”
Cu speranța exprimată de acest cântec, timp de 13 săptămâni ne vom îndrepta rugăciunile în mod deosebit către Sfântul minunilor. Marți, 17 martie 2015, la Sfânta Liturghie de la ora 18.00, vom începe devoţiunea de 13 marţi (trezena) în cinstea Sfântului Anton de Padova.
Timp de 13 săptămâni, în fiecare marţi, după Sfânta Liturghie de seară, îi vom prezenta lui Dumnezeu, prin mijlocirea Sfântului Anton, intenţiile noastre de rugăciune, intențiile de rugăciune ale persoanelor care au cerut acest lucru (prin acatiste); îi vom mulţumi pentru ajutorul şi ocrotirea sa, iar la sfârșit, credincioșii vor primi binecuvântarea cu relicva Sfântului.
| | Pentru creştinii catolici, marţea este ziua închinată Sfântului Anton. Este o practică de pietate legată de ziua înmormântării Sfântului: marți, 17 iunie 1231. În acea zi au avut loc multe vindecări minunate. Toţi bolnavii care s-au atins de sicriu sau de mormântul Sfântului ori au cerut prin rugăciuni ajutorul lui s-au vindecat. De atunci a rămas obiceiul, care s-a răspândit în toată lumea, ca marţea să se facă rugăciuni către Sfântul Anton.
DEVOȚIUNEA CELOR 13 MARŢI se datorează şi ea unei minuni. În anul 1617, o doamnă din oraşul Bologna își dorea cu ardoare să devină mamă. Ea avea o devoțiune deosebită față de Sfântul Anton. Acesta i-a apărut într-o noapte și i-a spus: „Timp de nouă marți, vizitează imaginea mea din biserica Fraților Minori Conventuali, primește Sacramentele și rugăciunea ta va fi ascultată”. Femeia a făcut întocmai și a devenit mamă. Doar că pruncul născut era diform. Îndurerată, dar cu o credință profundă, femeia a dus la altarul Sfântului Anton copilul care, abia așezat la picioarele altarului, s-a vindecat, căpătând un chip frumos.
Aceasta este una din nenumăratele minuni atribuite mijlocirii Sfântului Anton. Vestea s-a răspândit cu repeziciune și împreună cu ea și devoțiunea celor nouă zile de marți. Cu timpul, datorită pietății credincioșilor, s-a ajuns la cifra 13, în amintirea zile de 13 iunie, ziua nașterii pentru Cer a Sfântului.
Şi în zilele noastre minunile săvârşite prin mijlocirea Sfântului Anton de Padova sunt numeroase. Ne putem ruga Sfântului Anton pentru cei bolnavi, pentru sănătate şi vindecare, pentru un serviciu, pentru luminarea minţii, pentru lumină şi reuşită la examene, pentru reuşită la un proces, pentru bunuri trebuincioase vieţii acesteia, pentru harurile necesare ca să dobândim bunurile vieţii veşnice, pentru aflarea lucrurilor pierdute sau furate, pentru căsătorie şi familie, pentru îndreptarea copiilor sau a soţilor, pentru îndepărtarea anumitor vicii sau a unor persoane care distrug liniştea, dragostea şi înţelegerea din familii și pentru orice strâmtorare a noastră.
Persoanele care doresc să ceară ajutorul Marelui făcător de minuni, Sfântul Anton de Padova, şi vor să urmeze devoţiunea celor 13 marţi, îşi pot exprima intenţia de rugăciune (acatistul) la biroul parohial.
Pentru ca devoțiunea celor 13 marți să aducă roade în viețile noastre, în acele zile se recomandă , în măsura posibilităţilor, participarea la Sfânta Liturghie, Spovada şi Împărtăşanie.
Trezena se va încheia pe data de 13 iunie 2015, în sărbătoarea Sfântului Anton de Padova.
PÂINEA SFÂNTULUI ANTON
Tradiția Pâinii Sfântului Anton își are originea într-una din nenumăratele minuni atribuite Sfântului în anii ce au urmat construirii Bazilicii din Padova. O biografie a Sfântului, redactată în 1293, povestește o minune ce s-a întâmplat la Padova, după moartea Sfântului: un copil de aproape doi ani, fiind lăsat nesupravegheat lângă un recipient cu apă, s-a înecat. Mama lui, disperată, a promis că va da săracilor atâta pâine cât cântărește copilul ei, dacă Sfântul l-ar fi înviat. Minunea s-a întâmplat. De atunci s-a născut tradiția numită „greutatea copilului”: părinții promiteau Sfântului atâta pâine cât cântărea copilul lor în schimbul ocrotirii sale. De-a lungul timpului, s-a consolidat obiceiul de a se oferi pâine în schimbul unui har primit prin mijlocirea Sfântului Anton.
ÎNCREDINȚAREA COPIILOR
Sfântul Anton a îndrăgit mult copiii, în favoarea lor făcând numeroase dintre minunile sale. În timpul vieții a înviat un copil care se sufocase în leagăn și alți nouă copii înecați; a salvat de la moarte un copil căzut într-un cazan cu apă clocotită; a vindecat un copil care nu putea să se miște etc.
Pe 13 iunie 1231, Sfântul Anton a murit la Arcella, lângă Padova. În ziua aceea, mulțimi de copii mergeau pe străzile și în piețele orașului și anunțau cântând: „A murit Sfântul! A murit Sfântul Anton!”. Era prima sa canonizare, proclamată de îngerii săi pământești, pe care i-a binecuvântat și i-a ocrotit în timpul vieții.
Datorită iubirii cu care Sfântul i-a înconjurat pe copii s-a împământenit tradiția de a-i pune pe copii încă de la naștere sub ocrotirea sa.
RITUL BINECUVÂNTĂRII CRINILOR ŞI AL COPIILOR este foarte vechi în Biserică. Crinii, florile preferate ale Sfântului Anton, sunt semnul vieţii curate, oferite în totalitate lui Dumnezeu. Astfel, crinii devin simbolul virtuţilor Sfântului Anton şi o invitaţie pentru creştini de a trăi o viaţă curată, cumpătată. Sfântul Anton a avut, de asemenea, o grijă deosebită pentru cei mici şi o iubire specială faţă de Pruncul Isus. Așa cum se știe, statuile Sfântului Anton de Padova îl reprezintă cu un crin în mâna dreaptă, iar cu cealaltă mână îl ţine pe Pruncul Isus aşezat pe Sfânta Scriptură.
| |
|
|
